Ingrediente vs ready-meals
in a fashion way
Săptămâna asta a fost ziua prietenei mele din liceu. Cea cu care am împărțit chiria trei ani de liceu. Nu doar chiria, ci și hainele, zacusca, papucii.
Mâncam zacuscă în toate felurile și combinațiile posibile, dar preferata noastră era întinsă pe o felie de pâine, cu cașcaval deasupra. Nivelul următor: două felii încălzite într-un sandwich maker. Dă vis :)
Ne plăcea să împrumutăm haine în loc să ne luăm altele noi. Aveam câteva piese pe care le combinam în fel și chip.
Și acum fac la fel.
Am o capsulă basic la care apelez zilnic: jeans, cămăși, pulovere, tricouri albe, o curea. Atârnate pe umerașe, ca să le combin mai ușor. Le variez în funcție de cum mă simt.
De regulă, cumpăr haine ca să le înlocuiesc pe cele uzate sau care să se potrivească cu ce am deja în șifonier. Mă feresc să iau „ținute”, poate doar la nunți și botezuri. Am zile când mă îmbrac la fel, de obicei când sunt în întârziere. Altfel, ador să mă îmbrac diferit cu aceleași haine. Mă obligă să fiu creativă. Și să nu mă plictisesc.
Altfel, dacă aș avea în șifonier doar ținute în loc de piese vestimentare, m-aș îmbrăca la fel în fiecare zi. Oricât de bine mi-ar sta într-o salopetă, ar fi complicat să o combin cu altceva mai modern și mai chill. Ar fi chiar ciudat să îmi doresc să port aceeași salopetă zi de zi.
La fel și cu mâncarea. Înlocuiește „ținută” cu ready meals sau meal prep.
Când mi-e foame și știu că am în frigider o oală de sarmale, le încălzesc la microunde și gata masa. Și, pe cât de delicioase sunt sarmalele, nu le pot deconstrui și amesteca cu altceva a doua zi, când, de fapt, mi-e poftă de o salată completă. Ar fi chiar ciudat să îmi doresc să mănânc sarmale la fiecare masă (poate doar dacă aș avea din nou 9 ani).
Cred că mulți dintre noi cumpărăm ingrediente așa cum cumpărăm haine.
Iar dacă am fost crescuți cu piese, nu cu ținute, sunt mari șanse să cumpărăm și să gătim tot din ingrediente.
Perechea de jeans, tricoul alb, geaca aia bomber și pantoful ăla ciudat – sunt ca salata verde crocantă, uleiul de măsline, mărarul – doar niște piese. Dar când le combini cu accesoriile potrivite (ceapă roșie murată, capere, lămâie, parmezan), creezi momente cel puțin interesante. Așa începi să gândești în „ingrediente” în loc de așa-zisele „ready meals”. Și dacă mai adaugi câteva principii simple (proteină și fibre la fiecare masă, prăjeli puține spre deloc), restrângi opțiunile și începi să devii creativ.
Creativitatea și imaginația transformă lipsa în posibilitate. O foaie de aluat se transformă în tăiței pentru supă, tagliatelle pentru paste bolognese sau crackers pentru hummus.
Mâncarea fără partea creativă și fără principii este doar combustibil. Ne ține în viață, dar nu spune o poveste.
Cine sunt eu? De unde vin? Ce credințe am?
Trendurile devin, cel mult, un ingredient, o piesă din puzzle. Când cineva îți spune ce ar trebui să mănânci azi, și mâine îți sugerează altceva, ajungi dezorientat. Treci de la un trend la altul și nimic nu pare potrivit pentru tine.
Ingredientele și principiile, combinate cu curiozitate și dorința de a experimenta, pot duce la lucruri foarte bune. La ceea ce ne ține sufletele vii.
Poate de asta mă simt cel mai bine când gătesc din ingrediente. Pentru că e același tip de libertate pe care o aveam atunci când împărțeam haine, borcane cu zacuscă și idei despre ce am putea face din ele.
Deschid frigiderul ca pe un șifonier.
Mă uit la ce am, combin, greșesc, mai încerc o dată.
Și aproape de fiecare dată iese ceva bun.
Pe data viitoare,
Vero
❎🅾️❎🅾️
Ce articol fain! Creativitatea este motivul pentru care îmi place și mie să gătesc, că pot improviza 🤗